Cofetarii comuniste

Cred ca nu exista copil ceausel care sa nu fi visat macar o data la o cariera de vanzator la Cofetaria, un vis ancorat oarecum in realitate, pe langa maldarul de prajituri, bomboane si gume in care s-ar fi scaldat bucuros, era bine sa fii vanzator in general, nu doar la cofetarie. Sa-ti pui deoparte pungi cu portocale, sa fii pe faza cand se primea ciocolata chinezeasca, d-aia cu albina pe ea, sa iei pentru tine si sa vinzi si altora pe sub mana.
Dar sa ne amintim, nu de alta dar altfel uitam:D, cum arata o vitrina decorata pentru Sarbatorile de Iarna, tzzz-tzzz, nu Craciun, si cum arata un ceausel-motatel-poftitor la borcanele cu bomboane la kil.

Vintage ads

Astazi ar fi interzise, nu zic ce bine, mai avem mult de lucru la spoturile sexiste.

...sexiste

...rasiste

...hmmm, idioate?
de aici si de aici

Printr-o fereastra de iarna

Probabil inceputul anilor '40, cred ca Brasov, imi imaginez o zi blanda de iarna, nimic nu e sigur, doar zambetul ei tineresc si silueta eleganta

Am cravata mea, sunt pionier

Cat timp m-am prefacut ca dorm ca sa adoarma Eva, mi-am adus aminte de organizatia de pionieri, de costumul de pionier si de experienta mea ca pionier. Comunismul nu a inventat ceva mai ridicol decat "pionieratul" asta, e posibil sa fi incercat o varianta a organizatiilor de cercetasi, nu stiu, nici n-am chef sa caut, in orice caz le-a iesit ceva caraghios si trist in acelasi timp. Sa fii pionier nu insemna absolut nimic, decat ca, periodic, la diverse manifestatii erai somat sa vii imbracat "in pionier". Adica in costum. Costumul il cumparau parintii, prin clasa a II-a si tot ei il re-innoiau, pe bucati sau cu totul, pe masura ce pionierul crestea. In clasa I ii priveam pe cei mai mari cu admiratie si cu dorinta de a fi ca ei, sa am si eu cravata rosie, insemna ca m-am facut mare si nu mai stau in rand cu tancii. Asadar, pe la inceputul clasei a II-a se hotaraste ca e musai sa fim facuti pionieri, nu stiu in ce perioada din an, dar cred ca eram la lectia cu macaraua. Ca sa i se dea o oarecare amploare, evenimentul urma sa se desfasoare intr-o excursie de o zi la Curtea de Arges, costa 100 de lei+bani de buzunar, destul de scump, ai mei aveau cam 1800 de lei salariu. Mi-a fost cumparat costumul, a venit si ziua de excursie, doar ca bietii parinti, obositi, n-au auzit ceasul, am dormit tarziu si autocarul a plecat fara mine.

Imediat si de urgenta, a doua zi, luni, am fost facuta pioniera, in fata clasei, alaturi de elevul Daia Florin, care invata foarte prost si avea mereu muci la nas. Invatatoarea m-a certat, la ceremonie a participat si directoarea, care s-a lamentat si ea, cum ca de ce am lipsit tocmai eu, ca e rusinos sa fiu facuta pioniera in fata clasei - zau, cred ca le lipsea fundalul impozant al manastirii - si asa am avut eu un start ratat ca pionier.
Poate tocmai d-aia am urat atat costumul ala.
1. Basca alb-galbui murdar cu un tamburus enervant in varf
2. camasa alba cu 2 buzunare pe piept si epoleti. Eu am avut numai din nylon sau un fel de plastic, absolut oribil. Buzunarele se prindeau cu nasturasi si erau foarte importante, de ele se agatau diverse insigne, primite numai pentru merite deosebite, avant pionieresc si activitate impecabila ca pionier. Imi amintesc ca in clasa a IV-a aveam atatea insigne ca pieptii camasii atarnau mult in fata. Pe epoleti se puneau trese, tot pentru merite, iar intre epoletul stang si buzunarul de pe aceeasi parte, daca erai un ales, atarna un snur. Rosu - comandantul de grupa, galben - comandantul de detasament si albastru inchis - comandantul d eunitate (adica scoala). Cred ca exista si un loctiitor care avea snur albastru deschis si mai am amintirea vaga a unui snur violet, dar pentru asta nu bag mana in foc.
Ei, a venit si timpul sa se aleaga comandantii, normal prin vot democratic, dar votul se pare ca n-a fost niciodata ce ar trebui sa fie, de fapt ne-a ales invatatoarea. Eu de grupa, iar Marilena de detasament. Mama si bunica au fost cam suparate, pe motiv ca Marinela era nepoata profesoarei de geografie, si mi-a luat locul printr-o tactiva veche numita nepotism, la propriu si la figurat, dar tata a zis ca astea-s prostii si conflictul s-a stins din fasa. Ca si comandant de grupa avea niste sarcini de indeplinit: strangeam banii pentru fondul clasei de la grupa mea, controlam pionierii subordonati la unghii, ii verificam daca au batista de curat si batista de murdar si, mai tarziu, ii controlam chiar si in urechi, sarcina de care m-am lepadat, prin revolta in fata invatatoarei.
Comandanta de unitate era una, Mona, si imi aduc aminte de ceremonia in care Mona defila prin fata tuturor pionierilor, stransi ordonat in careu, pe clase. Pasea intotdeauna foarte tantosa, in fata ei mergea mereu un baiat cam gras care flutura un steag. Se oprea in dreptul fiecarei clase si primea un raport de la comandantul de detasament, ambele fete (de obicei) stateau bat una in fata alteia, cu mana tinuta oblic in dreptul fruntii. Dupa care Mona dadea raportul mai departe - nu-mi amintesc cui - dar suna cam asa: Tovarase comandant, organizatia de pionieri, taram-pam-pam. Nu-mi amintesc mare lucru fiindca nimeni nu era atent la asta, toti ne jucam  in spate si singurul moment care ma interesa era predarea raportului, cu mintea mea de atunci il vedeam extrem de caraghios.
3. Cravata, oh, da cravata rosie tivita cu tricolor, asta era semnul distinctiv si singurul obiect vestimentar care migra la uniforma. Cravata se lega in jurul gatului sau se prindea cu un inel din plastic transparent, pe care era interesant sa-l tii in gura si sa incerci sa-ti strecori varful limbii prin el. Cravata avea si un cantec inaltator:
Am cravata mea sunt pionier,
si ma mandresc cu ea, sunt pionier
flutura in vant, zalog de legamant
intaiul meu cuvant, de pionier
(citat din memorie)
4. Fusta albastru inchis plisata, si p-asta o uram. Daca era pana la genunchi statea prost, soldie, facea coada la spate, daca era scurta imi statea mie prost, ca aveam picioare subtiri si eram complexata.
5. Intre camasa alba si fusta se punea centura, cea mai urata inventata vreodata, culoarea mustar, un fel de cacaniu de fapt, cu catarama de tabla pe care era stema tarii.

Costumul se purta cu pantofi negri cu bareta, - veniti toate cu pantofi negri, sa nu va vad cu pantofi colorati ca va mananc - ciorapi albi, trei sferturi si cordeluta din elastic care ne chinuia urechile. Era imbracat la premii, de ziua partidului, la manifestatiile de 1 mai si 23 august si oricand li se mai punea profesorilor pata sa faca misto de noi.

Utecist n-am apucat sa fiu, am fost mereu cea mai mica (de varsta) din clasa, am participat doar la o sedinta pregatitoare de informare, in care am copiat ceva dintr-o carte.
Nota: nu ma cautati, ca nu-s io in poze

Pana o face plopul pere...

...s-au apucat elvetienii sa culeaga speghetele din copaci, conform unui video difuzat de BBC in 1957. Telespectatorii s-au gandit ca e rentabil si, dornici de castig, au sunat in draci la BBC